- epiglote
- epiglote s. f. Válvula que durante a deglutição cobre a glote, impedindo a entrada dos alimentos na laringe.
Dicionário da Língua Portuguesa . 2012.
epiglote
Look at other dictionaries:
epiglotă — EPIGLÓTĂ, epiglote, s.f. Membrană fibrocartilaginoasă aşezată în partea superioară a laringelui, care astupă glota în momentul înghiţirii, pentru a împiedica pătrunderea alimentelor pe căile respiratorii. – Din fr. épiglotte. Trimis de RACAI,… … Dicționar Român
épiglotte — [ epiglɔt ] n. f. • 1314; lat. méd. d o. gr. epiglottis, de glôtta « langue » ♦ Anat. Lame cartilagineuse, en forme de triangle, qui fait saillie dans la glotte et ferme le larynx (au moment de la déglutition). Adj. ÉPIGLOTTIQUE . ● épiglotte nom … Encyclopédie Universelle
épiglotte — (é pi glo t ) s. f. Terme d anatomie. Valvule fibro cartilagineuse, qui, placée à la partie supérieure du larynx, recouvre la glotte au moment de la déglutition, et empêche ainsi l introduction des aliments ou des boissons dans les voies… … Dictionnaire de la Langue Française d'Émile Littré
epiglótã — s. f. (sil. glo ), pl. epiglóte … Romanian orthography
epiglottis — 1520s, from L.L. epiglottis, from Gk. epiglottis, lit. (that which is) upon the tongue, from epi on (see EPI (Cf. epi )) + glottis, from glotta, variant of glossa tongue (see GLOSS (Cf. gloss) (n.2 … Etymology dictionary
epiglótico — adj. Relativo à epiglote … Dicionário da Língua Portuguesa
epiglotite — s. f. Inflamação da epiglote … Dicionário da Língua Portuguesa
